marți, 19 iulie 2011

ANGHINAREA, BUNA PENTRU FICAT SI INIMA

      Este o planta de origine mediteraneana cu frunze carnoase, foarte putin albicioase si floare de culoare rosu-violacee fiind apreciata pentru beneficiile sale aduse in medicina naturista, la noi cultivandu-se mai ales in zonele din sudul tarii.  Bulbul plantei este comestibil, dar fruzele se folosesc la ceaiuri sau preparate in tincturi pe baza de alcool.
   S-a observat stiintific, ca cei care consuma anghinare sub forma de salate, au o scadere semnificativa a colesterolului din sange. Cu alte cuvinte, cei cu un colesterol marit (hipercolesterolemie), reveneau la un nivel acceptabil al colesterolului din sange. Alte studii au dovedit efectele anghinarei asupra secretiei biliare, considerand ca planta are un puternic efect colagog (favorizeaza evacuarea bilei in timpul digestiei).
   Are un spectru foarte mare de actiune in afectiunile organismului uman si este indicata in tratarea unor boli ca nefrite cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipatii, hipertensiune, hipercolesterolemie. Eficienta ei se datoreaza continutului bogat de cinarina, oxidanti, polifenoli, flavone (cinarozida, scolimozida), insulina, compusi sterolici (taraxasterol, pseudotaraxasterol, stigmasterol si betastigma-sterol), saruri de potasiu si magneziu. Substantele acestea au o actiune de excitare a secretiei biliare, ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza celulele hepatice, e un bun colagog, se utilizeaza in lipsa poftei de mancare. Frunzele de anghinare din punct de vedere medical au un efect sigur asupra bolilor de ficat si rinichi, avand proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, regland in acelasi timp procesul de formare a colesterolului.
   Ceaiul de frunze de anghinare actioneaza prin diminuarea zaharului din sange dand rezultate spectaculoase in unele tipuri de diabet. Rezultate satisfacatoare da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv, in constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite. Ceaiul de anghinare mai este indicat ca adjuvant in afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala. Extractul de anghinare stimuleaza secretia de bila precum si regenerarea celulelor hepatice, ajutand la neutralizarea si eliminarea substantelor toxice de catre ficat. Infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele hepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii.
   Indicatiile terapeutice ale anghinarei se refera la boli ca: insuficiente hepatice si renale, hepatita cronica si ciroza hepatica, calculoza biliara, arteroscleroza, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, adjuvant in tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicatii, senzatia de balonare, inapetenta, greata si durerile adominale.
   Pentru prepararea ceaiului de anghinare se va proceda in felul urmator: intr-un vas se pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 g apa clocotita. Dupa racire se strecoara lichidul si se indulceste cu miere de albine. O parte din ceai se bea dimineata pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se va bea in cursul zilei cu o jumatate ora inaintea meselor principale.
  O alta reteta recomandata fitoterapeutic este inbinata din 9 parti frunze de anghinare si o parte frunze de menta. O lingurita din acest amestec de frunze se infuzeaza intr-o cana cu apa. Se bea calda, in inghitituri mici. Se pot administra 2-3 cani pe zi.

PEDICUTA, BUNA PENTRU FUMATORI SI ALCOOLICI

      Pedicuta (Lycopodium clavatum) mai este cunoscuta in popor sub denumirea de bradisor, iarba ursului, muschi de pamant sau branca ursului. Poate fi intalnita in orice anotimp, in padurile de la munte, la peste 600 de metri altitudine.  Este o planta care se inmulteste foarte greu, abia in 20 de ani ajungand la maturitate. Cand planta are patru ani, formeaza vara pistiluri galbui care contin polen, numit si "faina vrajitoarei". Aceasta faina se intrebuinteaza homeopatic, in cazul ranilor pe piele sau a juliturilor. Pedicuta este o planta de leac care contine radiu. O mare cantitate de planta medicinala este importata din tarile nordice.
   Este o planta recomandata in curele de dezintoxicare, datorita  proprietatilor de detoxifiere a ficatului si pancreasului. Datorita acestor actiuni detoxifiante, reduce dependenta de nicotina la fumatori si are efecte antialcoolice la dependentii de alcool. In cartile celebrei vindecatoare Maria Treben se mentioneaza ca pedicuta este de neanlocuit in cazurile de hepatita, ciroza si tumori maligne la ficat.
   Pedicuta are calitati vindecatoare in foarte multe afectiuni, astfel da rezultate in: toate bolile cailor urinare si ale organelor genitale; colici renale si nisip la rinichi; dureri si tumefieri de testicule; in hepatite, ciroze avansate si tumori ale tesutului conjunctiv al ficatului; ajuta persoanele convalescente sa revina pe linia de plutire; in crampe si spasme musculare (cataplasma cu planta maruntita); hipertensiune arteriala; artrita si boli reumatismale (reumatism degenerativ) etc.
  Tinctura de pedicuta poate fi folosita in curele de dezalcoolizare, atunci cand vreti sa renuntati la fumat sau daca vreti sa faceti o cura de dezintoxicare a organismului. Efectele curative ale tincturii de pedicuta stimuleaza functionarea pancreasului si are efecte tonice pentru ficat. Se administreaza in functie de indicatiile prospectului, produsului cumparat de pe piata.
  Ceaiul de pedicuta se obtine dintr-o lingurita rasa de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se bea doar o ceasca pe zi cu inghitituri mici, dimineata inainte de micul dejun in afectiuni benigne ale ficatului. In caz de ciroza avansata sau afectiuni maligne ale ficatului se bea doua cesti pe zi.

VARZA, O LEGUMA ANTICANCERIGENA

     Varza a fost cultivata inca de acum 4000 de ani in zona mediteraneana, fiind vorba de varza salbatica, fara capatana. Este o planta erbacee, legumicola cu o mare valoare terapeutica, fiind recoltata atunci cand prezinta o capatana de frunze bine conturata. Sunt mai multe soiuri de varza cu valoare terapetica mai mare sau mai redusa si anume varza: alba, rosie, creata sau varza de Bruxelles si alte subtipuri. Iarna este leguma, care consumata sub forma de salate are actiune anticancerigena, atestata de cercetarile medicale. O proprietate deosebita pe care o are varza este cea de eliminare a produselor toxice din tesuturile organismului. Alte proprietati curative pe care le are varza sunt in afectiuni: respiratorii, gastrice, intestinale, anemii etc.
   Bogatia in oligoelemente si antioxidanti este foarte mare, astfel varza contine vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9,  C (printre legumele cu cel mai mare continut de vit. C), E, vitamina PP;  minerale ca: potasiu, calciu, magneziu, fier, cupru, fosfor, sulf. Mai contine si fibre elemente ce asigura sanatatea celulara. Fibrele sunt capabile sa stimuleze intestinul si sa previna constipatia. Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se manance in stare cruda, pentru a-si pastra intacte proprietatile curative.
   Studiile stiintifice medicale efectuate in ultimii 20 de ani in SUA, Israel, Japonia, Norvegia au confirmat faptul ca un consum regulat de varza are efect benefic in prevenirea cancerului de colon, a celui de stomac, dar si de plamani, esofag si rect.
   Varza are actiune terapeutica in multe afectiuni si prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor. Actioneaza antiseptic la nivel pulmonar si are proprietati expectorante. Poate favoriza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului la nivel celular. Are o puternica actiune anticancerigena, deoarece continutul bogat de caroten pe care il are, previne aparitia cancerului. Este antidepresiva si are actiune de linistire a nervilor. Este hipoglicemianta si se recomanda pentru diabetici. Este o leguma antiseptica, antiscorbutica, antidiareica si depurativa.
   Se foloseste intern ca "aliment medicament" in diferite afectiuni organice in: ulcere varicoase, anemii, afectiuni bronhopulmonare si TBC, cancer de colon, stomac, esofag si rect, ulcer gastric si colita ulceroasa, constipatii, inflamatii la nivelul aparatului genital, in sinuzite si laringite, infectii intestinale si inflamatii, infectii cutanate ale pielii, contuzii si rani, stari depresive, nevralgii, diabet etc.
   Extern (cataplasme) varza are indicatii terapeutice in: furuncule, abcese, guta, varice, arterita, entorse, contuzii si lovituri, nevralgii faciale, insolatie si altele.

PEPENELE ROSU, BUN PENTRU RINICHI

      Pepenele rosu este considerat un aliment sanatos datorita vitaminelor si antioxidantilor pe care ii contine. Este un diuretic natural si consumul lui regulat va duce la arderea grasimilor si scaderea in greutate. Enzimele si acizii organici au efecte de dezintoxicare puternica, ceea ce recomanda pepenele rosu pentru cei cu o alimentatie incarcata de toxine. Studii recente arata ca pepenele verde este bogat in licopen mai mult decat rosiile. Licopenul este un fitonutrient cu proprietati antioxidante, ce da culoarea rosie fructelor sau legumelor, dar care ne protejeaza de efectele inbatranirii si de maladia secolului cancerul. Faptul ca nu contine grasimi si are putine calorii il face ideal pentru consumul zilnic in perioada anotimpului calduros.
   Contine 95 % apa si este un diuretic excelent care ajuta la tinerea la distanta a infectiilor urinare. Pepenele rosu este aliatul si protectorul tenului frumos, datorita numerosilor antioxidanti si continutului ridicat de apa, ce asigura organismului un grad ridicat de hidratare. O cura de pepene pe timpul verii poate sa inlocuiasca cei 2,5 litri de apa recomandati zilnic de medic. Cu exceptia persoanelor cu insuficienta renala, tuturor celor care sufera de rinichi le este recomandata in aceasta perioada o cura de pepene rosu de minimum 10 zile. O cura cu pepene rosu are efecte de dezintoxicare, de reglare hormonala si imunitara cu totul deosebite.
   Pepenele rosu este o sursa de vitamine necesare organismului, el continand vitaminele: A, B1, B6, C, D. Aceste vitamine neutralizeaza efectele radicalilor liberi, responsabili de ingrosarea vaselor de sange prin depunerea de colesterol, care duc la aparitia bolilor de inima si a infarctului. Are un continut ridicat si de minerale ca: potasiul, magneziu, siliciu, fier etc; fiind o sursa buna in cazul pierderii mineralelor prin deshidratare. Continutul de licopeina este mare si ajuta la prevenirea cancerului de: prostata, de plamani, de sani sau colorectal. Continutul mare de betacaroten ajuta la protectia ochilor si impiedica degenerarea calitatii vizuale pe termen mediu.
   Cura cu pepene rosu ajuta in numeroase afectiuni ca: acneea, datorita efectelor de dezintoxicare si de reglare hormonala; nefrita, pielita si pielonefrita datorita efectului de diureza; calculii renali, pentru eliminarea acestora prin consumarea de cantitati mari de pepene impreuna cu diverse plante; reumatism datorita efectului purificator; efecte benefice asupra inimii si sistemului imunitar; in constipatie si colita de putrefactie; in preventia cancerului; in hepatite cronice se consuma sucul proaspat stors.

duminică, 17 iulie 2011

ARMURARIUL, UN REMEDIU MIRACULOS IN BOLILE DE FICAT

       Armurariul (Silybum marianum) planta tepoasa originara din regiunea Mediteranei, are frunze de un verde stralucitor impodobite cu vinisoare de un alb laptos, de aproximativ un metru inaltime, flori rosiatice, care fac la maturitate  seminte cu gust amarui. Semintele armurariului ascund substante cu o extraordinara actiune benefica asupra ficatului. In Germania, unde au fost efectuate cele mai multe studii asupra efectelor armurariului, medicii il utilizeaza in mod curent pentru a trata afectiunile cronice ale ficatului si cirozele. Alte studii facute in Statele Unite, Italia si Austria au aratat ca armurariul este in prezent unul dintre cele mai puternice remedii naturale contra afectiunilor hepatice. Aceste studii si experiente (peste 200) demonstreaza in mod clar ca planta contribuie la prevenirea si vindecarea multor afectiuni ale ficatului si anume: steatoza hepatica, hepatite acute si cronice, leziuni hepatice datorate expunerii la substante toxice si medicamentoase, ciroze avansate, la care medicina conventionala este adeseori neputincioasa, cancere de ficat etc.
   Semintele de armurariu contin silimarina formata din flavonoide, silibina, silidianina, silicristina, betaina hcl, aminoacizi, glicina, cisteina, leucina, tiramina, acid glutamic, lipide, cu proprietati eupeptice, tonic amare, hepatoprotectoare si actiune de impiedicare a distrugerii si de reconstructie a celulei hepatice.
   In caz de intoxicatie cu substante otravitoare semintele de armurariu dau rezultate miraculoase. Astfel intr-un studiu experimental cercetatorii au administrat un produs toxic la sobolani. Dupa 130 de zile toti sobolanii au decedat. In a doua faza a experimentului, pe langa otrava, cercetatorii au administrat si armurariu animalelor experimentale. Drept rezultat 70 % din sobolani au supravietuit! Studiul pe oameni intoxicati cu ciuperci otravitoare a fost spectaculos. Nivelul mortalitatii, care varia normal intre 30-40 %, s-a redus la 0!
   In cazul cancerelor de ficat un studiu german din anul 1999 a demonstrat ca silibina, principalul agent activ al silimarinei, stimuleaza cresterea celulelor sanatoase ale ficatului, inhiband-o pe cea a celulelor maligne. In plus silibina mareste nivelul de glutation din ficat, care confera protectie suplimentara impotriva cancerului, deoarece un nivel ridicat de glutation produce modificari favorabile in aparatul imunitar. Ficatul este deci in mai mare masura capabil  sa lupte impotriva cancerului si infectiilor virale.
   In cazul leziunilor datorate alcoolului armurariul permite refacerea celulelor deteriorate de abuzul de alcool si restaureaza capacitatea lor metabolica. Cercetarile au demonstrat ca silibina reduce daunele provocate ficatului de alcool si previne dezvoltarea fibrozei, ajutand celulelor hepatice sa functioneze corect.
   In caz de hepatite cronice de origine virala armurariul inverseaza procesul degenerativ si mai mult poate dezradacina hepatitele cronice. Intr-un alt studiu german, dupa administrarea a  420 mg de armurariu doza zilnica, in 9 luni de zile analizele si biopsiile bolnavilor au demonstrat ca leziunile hepatice se resorbisera.
   In final armurariul protejeaza ficatul de actiunea distructiva a unor toxine puternice si a alcoolului. Creste fenomenele de regenerare a tesutului hepatic, fiind un puternic antioxidant. Scade nivelele crescute peste normal ale colesterolului sanguin. Scade rezistenta la insulina a celulelor pancreatice, la pacienii cu diabet zaharat tip 2. Inhiba cresterea celulelor tumorale la nivelul cervixului si prostatei. Reduce efectele secundare negative ale chimioterapiei, fiind folosit ca si puternic detoxifiant. Stimuleaza regenerarea ficatului in caz de hepatita virala A, B ,C si D, hepatita toxica ori ciroza hepatica, si a dovedit efecte de inhibare a replicarii virusilor hepatici. Se folososte ca adjuvant si in caz de dischinezie biliara, migrene, urticarie, psoriazis ori cancer de piele.
  Intern se foloseste la: hepatita, insuficienta hepatica, litiază biliara, diskinezie biliara, util in terapia cirozei hepatice si a infectiilor cronice ale ficatului, lipsa poftei de mancare, dereglari ponderale, digestie dificila, adjuvant in cazurile de intoxicatii cu ciuperci (datorita alfa-amanitinei si faloidinei) adjuvant in intoxicatii cu diverse substante (plumb, etanol, tetraclorura de carbon, medicamente ce afectează functionarea ficatului), afectiuni ale splinei, in tratamentul cancerului (pentru diminuarea efectelor secundare asociate chimioterapiei) adjuvant in cazurile de cancer (studiile de laborator au aratat o eficienta maxima in stoparea proliferarii celulelor canceroase hepatice, ale prostatei, colonului, pulmonare, ale pielii, contra cancerului de san si a celui ovarian) prin efectul specific, constipatie, hipertensiune arteriala, hemoroizi, varice, adjuvant in alcoolism etc.
  Extern se foloseste la: combaterea oboselii coardelor vocale, reumatism, degeraturi, alergii, angina pectorala, psoriazis (se aplica o data pe zi o cataplasma cu pulbere de seminte de armurariu, pe locurile afectate).
eMAG.ro

PAPAYA, BUN PENTRU BOLILE DE STOMAC

        Papaya este originar din America Centrala si nordul Americii de Sud si a inceput sa fie cultivat in majoritatea zonelor tropicale, fiind apreciat atat din punct de vedere al calitatilor sale privind sanatatea cat si datorita gustului sau de caise, mar, banana si pepene galben, imbinate. Planta are viata scurta, se obtine din seminte si creste foarte repede. Sunt peste 40 de varietati in lume. Fructele au forma asemanatoare gutuiei, cu coaja galbena si greutate cam de 200-300 g (soiul hawaian) sau cu coaja de diferite nuante de verde si greutatea de pana la 3 kg (soiul mexican). Miezul are culori de la portocaliu intens la roz somon. In partea interioara este plina cu seminte mici, negre (asemanatoare bobului de piper) care sunt si ele comestibile. Papaya este supranumit si "fructul ingerilor" datorita calitatilor sale de a mentine sanatatea, frumusetea si tineretea. Aborigenii australieni considera ca fructul de papaya are puteri divine si il utilizeaza pentru aproape orice boala.
   Este bogat in fibre, minerale: magneziu, potasiu, fier, calciu si altele, precum si in vitaminele: A, C (are mai multa vitamina C decat kiwi), B compex, E si un continut de betacaroten mai mare decat morcovul, iar unele enzime pe care le contine au roluri digestive, antiinflamatoare si antioxidante. Cel mai important micronutrient pe care il contine este  papaina (continut mai ales in fructul necopt, baza frunzelor si alte parti), o enzima datorita careia medicina homeopata recomanda papaya in bolile de stomac si diaree. Alte enzime pe care le contine pe langa papaina sunt: chymopapin, lysozym şi lipaza. Enzimele din papaya sunt excelente in arderea grasimilor. Prin continutul sau de antioxidanti papaya are beneficii anticanceroase, antiimbatranire si detoxifiante, fiind totodata un bun energizant.
    Fructul de papaya are o mare valoare terapeutica si ajuta in bolile de inima, in scaderea tensiunii arteriale, prevenirea atacurilor de cord, diabet, arteroscleroza, prevenirea cancerului (cancerul de prostata), antiinflamatoriu, suport in imunitatea organismului, boli de stomac si diaree, ulcer, ulceratii varicoase, ulceratii in caz de diabet, protectia plamanilor de fumul de tigara. Prin continutul de vitamina C si alte enzime, fructul de papaya accelereaza cicatrizarea plagilor si vindecarea postoperatorie. Consumul regulat de papaya a scos in evidenta stimularea regenerarii celulelor hepatice, osoase si musculare. De asemenea imbunatateste functiile vizuale si totodata previne arsurile solare si cancerul de piele datorita continutului de betacaroten, substanta care se depune la nivelul pielii si are rol protector, inlaturand efectele negative ale razelor solare. Extractele din papaya sunt folosite pentru produsele destinate frumusetii si mentinerii tineretii, imbunatatind calitatea pielii (datorita vitaminei C si A precum si betacarotenului), reducand ridurile si conferind rezistenta parului si unghiilor.